STUDII - COMENTARII

MODIFICĂRILE  ŞI  COMPLETĂRILE  LEGILOR  NR.  18/1991,  169/1997,  1/2000  ŞI  ALTOR  ACTE  NORMATIVE  CONEXE  CA  URMARE  A  APLICĂRII  PREVEDERILOR  LEGII  NR.  247/2005  PRIVIND  REFORMA  PROPRIETĂŢII  ŞI  JUSTIŢIEI  PRECUM  ŞI  UNELE  MĂSURI  ADIACENTE

         Începând cu data de 25 iulie a.c. a intrat în vigoare Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

         Această lege, care cuprinde 17 titluri a modificat şi completat şi legile privind proprietatea funciară, respectiv 18/1991, republicată, 169/1997, 1/2000, acte normative care au menirea de a accelera finalizarea acestui proces dificil de restituire a terenurilor agricole şi forestiere către foştii proprietari.

         Încă de la început facem observaţia că modificările şi completările aduse de Legea nr. 247/2005 se aplică numai pentru viitor, ea neputând retroactiva, în conformitate cu prevederile art. 15 alin.2 din Constituţia României şi art. 1 Cod civil.

         Într-o succintă analiză să vedem care ar fi principalele noutăţi aduse de această lege a reformei în domeniu.

I. CU PRIVIRE LA TERMENUL DE DEPUNERE A CERERILOR.

         Legea nouă, acordă un nou termen de depunere a cererilor de 60 de zile care curge de la data de 25 iulie 2005, pentru următoarele categorii de persoane:

         a) foştii proprietari cărora li s-au respins cererile;

         b) persoanele cărora li s-au modificat ori anulat adeverinţele de proprietate, procesele verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate în mod abuziv, cu nerespectarea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997;

         c) persoanele fizice şi juridice (unităţi de cult şi de învăţământ, forme asociative de proprietate) care nu au depus cereri sau actele doveditoare în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997;

         d) persoanele fizice şi juridice care solicită diferenţe de suprafaţă ce pot fi restituite conform prevederilor prezentei legi (prin modificările aduse de Legea nr. 247/2005).

         Alineatul (2) al art. 33 din Legea nr. 1/2000 modificată, precizează că se pot depune în acest termen cereri şi pentru alte terenuri  ce au aparţinut petenţilor în proprietate, cu probaţiunea necesară (ex. cei cu terenuri nedeclarate la registrul agricol sau preluate abuziv de către CAP sau stat).

II. PROBATORIUL CE POATE FI ADMINISTRAT PENTRU

RECONSTITUIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE.

         Prevederile art. 11 din legea nr. 18/1991 şi 6 din Legea nr. 1/2000 sunt modificate şi completate de noua lege, aducându-se clarificări privind mijloacele de probă ce pot fi administrate pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole şi forestiere, după cum urmează:

         1. Pentru  suprafeţele preluate de CAP-uri în baza unor legi speciale sau în orice mod de la membrii cooperatori, sau preluate abuziv fără înscriere  sau de către stat, fără nici un titlu, se poate administra orice mijloc de probă, dacă aceste terenuri sunt libere de sarcini pe vechile amplasamente.

         2. Pentru terenurile forestiere, în situaţia în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă , când terenul este solicitat pe vechiul amplasament şi când martorii ce îl recunosc sunt proprietari vecini sau moştenitorii lor, pe toate laturile sale.

         3. Legea nouă completează art. 6 al Legii nr. 1/2000, clarificând problema înscrisurilor doveditoare, respectiv a actelor de proprietate obţinute anterior Legii nr. 18/1991.

         - Astfel pot fi luate în consideraţie, dacă se solicită un vechi amplasament liber de sarcini, acte doveditoare vechi rămase valabile, care fac dovada absolută a proprietăţii.

         4. Legea nouă aduce precizări privind probatoriul cu valoare declarativă.

         Astfel consemnările efectuate între anii 1945 – 1990 în registrele agricole, pe cererile de intrare în CAP, pe documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoţite de titlurile de proprietate, sunt probe cu valoare declarativă ce pot fi administrate în procedura de retrocedare.

        5. În ceea ce priveşte proba cu martori, aceasta este suficientă cu respectarea următoarelor condiţii cumulative:

         - să nu  mai existe înscrisuri doveditoare;

         - reconstituirea să se solicite pe vechiul amplasament;

         - martorii ce recunosc terenul să fi avut calitatea de vecini sau moştenitori ai vecinului;

         - martorii să fie de pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.

         Legea nouă în alineatul (2¹) din art. 6 al Legii nr. 1/2000 cu privire la probatoriul administrat în cadrul procedurii de restituire a terenurilor stabileşte următorul principiu:

         Orice probă dovedind dreptul de proprietate al foştilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeaşi forţă produsă de către deţinătorul actual al terenului sau de către terţi, tăgăduind dreptul de proprietate.

III. RESTABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIN RECONSTITUIRE

         În privinţa situaţiilor prevăzute de art. 23 din Legea nr. 18/1991, nemodificată, legea nouă aduce precizări privind suprafaţa de teren ce se reconstituie în cazul înstrăinării construcţiilor înainte de 1990.

         Astfel noul alin.( 2¹) al art. 23 din legea nr. 18/1991, stabileşte că în cazul înstrăinării construcţiilor, suprafeţele de teren aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti precum şi curtea, grădina din jurul acestora sunt cele convenite de părţi la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă.

         Această prevedere se aplică şi în cazul stipulat de art. 36 alin. (3) din aceeaşi lege.

         O noutate reprezintă prevederile alin.(1¹) şi (2) ale art. 24 din Legea nr. 18/1991 modificată.

        Astfel alin.(1¹) prevede că suprafaţa terenurilor atribuite de CAP, potrivit legii cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite, pentru construcţia de locuinţe şi anexe gospodăreşti, înainte de 1990 rămase în proprietatea actualilor deţinători, nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la CAP, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă.

         Pentru diferenţa ţinută în plus de aceştia, foştii proprietari vor fi compensaţi cu o suprafaţă de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, în extravilan, acceptate de ei, iar dacă nu mai există teren, se vor acorda despăgubiri.

        Trebuie să observăm că în acest caz deţinerea în plus fără drept a unor suprafeţe de teren mai mari, constituie motiv de introducere de către persoana interesată a unei acţiuni în constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate al persoanei în cauză, conform art. III din Legea nr. 169/1997, modificată prin Legea nr. 247/2005.

         În ceea ce priveşte procedura de punere în posesie şi eliberarea titlurilor de proprietate prevăzută la art. 27 din Legea nr. 18/1991, noua lege aduce modificări şi precizări importante.

         Astfel, în toate cazurile în care reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, cu ocazia măsurătorilor, comisia locală ia act de recunoaşterea reciprocă a limitelor proprietăţii de către vecini, le consemnează în documentele constatatoare, întocmind planurile parcelare şi înaintează documentaţia comisiei judeţene sau prefectului pentru validare şi respectiv eliberarea titlurilor de proprietate.

        Noul alineat (2¹) al art. 27 din Legea nr. 18/1991 modificată, prevede că proprietarii sau moştenitorii acestora care nu s-au înscris în cooperativa agricolă de producţie, nu au predat sau nu li s-au preluat la stat terenurile prin acte translative de proprietate, vor putea cere prefectului prin comisiile de fond funciar, titluri de proprietate conform prezentei legi.

         Este cazul când o parte din cetăţeni nu au nici un act de proprietate asupra terenului pe care îl deţin în fapt. În acest caz, apreciem că asemenea situaţii se pot soluţiona prin eliberarea unui ordin al prefectului pentru terenurile intravilane şi titluri de proprietate pentru extravilan.

        Noul alin.(2²) al aceluiaşi art. 27 modificat stipulează că în cazurile în care s-au emis titluri de proprietate în mod abuziv, altor persoane decât foştii proprietari, iar aceştia deţineau la acel moment adeverinţe de proprietate şi aveau posesia terenului, comisiile de fond funciar vor revoca titlurile emise cu încălcarea legii, dacă acestea nu au intrat în circuitul civil.

        Dacă titlurile respective au intrat în circuitul civil prin acte de vânzare-cumpărare sau în alt mod, fostul proprietar se va adresa justiţiei pentru constatarea nulităţii absolute a titlului respectiv, conform legii.

        Potrivit noului alineat (4¹) din acelaşi articol 27, primarul are obligaţia de a afişa lunar suprafaţa constituită sau reconstituită, numele beneficiarilor, amplasamentul, planurile parcelare, precum şi suprafaţa rămasă în rezerva comisiei locale.

         În cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, conform noilor articole 110^1, 110², 110³ introduse în Legea nr. 18/1991 de Legea nr. 247/2005, împuterniciţii Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor sau ai Prefectului pot amenda primarul cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei.

         Este de observat şi faptul că la art. 110¹ se stabilesc contravenţii la normele privind reconstituirea dreptului de proprietate în sensul că un membru al comisiei locale sau judeţene (inclusiv preşedintele acesteia) dacă împiedică în orice mod sau întârzie nejustificat reconstituirea sau constituirea, după caz, a dreptului de proprietate ori eliberează un titlu de proprietate fără îndeplinirea condiţiilor legale poate fi amendat cu amendă de la 100.000.000 lei  la 300.000.000 lei.  Şi în acest caz, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către împuterniciţii a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi de către prefect sau împuterniciţii acestuia.

IV. DISPOZIŢII PROCEDURALE

         Titlul IV din Legea nr. 247/2005 completează art. 52 din Legea nr. 18/1991, în sensul că introduce un nou alineat 3 prin care se stipulează că prevederile art. 274 Cod procedură civilă sunt aplicabile.

         Deci comisiile locale şi cea judeţeană trebuie să manifeste mai multă atenţie în calitate de parte în litigiile de fond funciar pentru a nu fi obligate la plata cheltuielilor de judecată, neexistând fonduri cu această destinaţie.

         Titlul XIII din Legea nr. 247/2005 introduce o procedură specială privind accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare.

            Această procedură are în vedere:

         - instituirea de complete specializate de judecători;

         - scurtarea termenelor de judecată (maximum 15 zile);

         - reguli speciale privind administrarea probelor;

         - înlăturarea căii de atac a apelului pentru hotărârile instanţei de fond, acestea fiind supuse numai recursului;

       - scutirea  la  plata taxelor judiciare de timbru şi timbru  judiciar pentru executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate.

         Prin această procedură accelerată litigiile privind fondul funciar (plângerile împotriva hotărârilor comisiilor locale şi judeţeană) se pot finaliza într-un termen mult mai scurt.

V. RESTITUIREA SUPRAFEŢELOR ACOPERITE CU LUCIU DE APĂ

         Conform prevederilor art. 4 alin.(1¹)  din Legea nr. 1/2000 aşa cum a fost modificat şi completat prin Titlul VI al Legii nr. 247/2005, există posibilitatea retrocedării terenurilor acoperite cu luciu de apă persoanelor fizice sau juridice, dacă la data deposedării acestea constituiau amenajări piscicole şi în prezent se află în proprietatea statului, pe vechiul amplasament.

         În judeţul nostru avem câteva cazuri, respectiv iazurile Dracşani, Negreni şi altele.

        Restituirea se poate face cu condiţia şi obligaţia de a le menţine destinaţia piscicolă şi, acolo unde este cazul, unitatea şi funcţionalitatea.

         Noua reglementare prevede două situaţii:

         1. Situaţia în care investiţiile efectuate de-a lungul timpului nu au fost vândute de către stat.

        Conform alin.(1²) din art. 4 modificat al Legii nr. 1/2000, pentru aceste terenuri pe care s-au efectuat de către stat investiţii, neamortizate până la intrarea în vigoare a prezentei legi, foştii proprietari pot opta pentru:

         - reconstituirea pe vechiul amplasament, cu obligaţia de a plăti statului în termen de 10 ani,  contravaloarea neamortizată a investiţiei, dacă aceasta reprezintă mai mult de 30 % din valoarea totală a acesteia la data intrării în vigoare a legii noi;

         - primirea de terenuri pe alte amplasamente, acceptate de ei, de aceeaşi categorie de folosinţă cu terenul pe care l-au predat;

         - primirea de despăgubiri.

         2. Situaţia în care investiţiile au fost vândute de către stat.

         Conform alin.(1³) al aceluiaşi articol, pentru terenurile preluate de stat de pe care investiţiile au fost vândute cu respectarea legii, foştii proprietari pot opta pentru:

         - alt amplasament, acceptat de ei;

         - pentru despăgubiri plătite fie de investitor, fie de către stat;

         a). În cazul despăgubirilor plătite de investitor:

         - foştii proprietari convin cu investitorul preţul terenului la valoarea de

 piaţă şi termenul de plată de maximum 3 ani. Acordul se înregistrează la Comisia judeţeană, devenind titlu executoriu pentru plata preţului. Înregistrarea acordului echivalează cu opţiunea definitivă a modului de retrocedare. Până la efectuarea plăţii, proprietarul investiţiei va plăti fostului proprietar al terenului o sumă, convenită de părţi, care nu poate fi mai mică decât redevenţa plătită statului la momentul acordului şi nu va putea înstrăina în nici un mod investiţia sa, sub sancţiunea nulităţii absolute. Proprietarii investiţiilor dobândesc dreptul de proprietate asupra terenului în momentul achitării integrale a preţului.

         b). În cazul în care despăgubirile sunt în sarcina statului, acesta le va plăti în condiţiile legii.

VI. DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND RETROCEDAREA TERENURILOR AGRICOLE

         Art. 2 alin.(1) din Legea nr. 1/2000 modificat prin Legea nr. 247/2005, consacră regula că reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane, eliminându-se sintagma „de regulă pe vechile amplasamente” din fosta reglementare.

         Art. 8 modificat din Legea 1/2000 stabileşte că celor care li s-a reconstituit proprietatea pe mai multe loturi decât au deţinut înainte de preluare, la cerere, li se comasează terenurile în loturi mai mari sau într-un singur lot, de aceeaşi categorie de folosinţă cu cel preluat, eliberându-se un nou titlu de proprietate, după revocarea celui iniţial.

         S-a modificat şi art. 9 din Legea nr. 1/2000 cu privire la terenurile proprietate de stat administrate de institutele, centrele şi staţiunile de cercetare, în sensul că s-au adăugat noi alineate prin care se reglementează modul de retrocedare către foştii proprietari şi mai ales faptul că pentru suprafeţele de teren care se restituie pe vechiul amplasament persoanelor îndreptăţite, unităţile de cercetare vor primi teren în compensare din proprietatea statului.

         Şi alin.(1) al art. 12 din Legea nr. 1/2000 prevede că retrocedarea se va face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.

         La art. 13 al Legii nr. 1/2000 modificate se prevede că prefectul, în calitatea sa de preşedinte al comisiei judeţene, va întocmi şi înainta lunar Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor un raport privind situaţia aplicării prevederilor legii, cu propuneri de măsuri, inclusiv de angajare a răspunderii pentru primarii care întârzie sau împiedică în orice mod reconstituirea dreptului de proprietate în termenele şi în condiţiile stabilite de lege.

         Art.22 modificat al Legii nr. 1/2000 precizează că reconstituirea dreptului de proprietate se face  şi de către prefect pentru cazurile prezentate anterior.

         Alin.(1²) al art. 23 din Legea nr. 1/2000 introduce o nouă prevedere prin care se stipulează că unităţile de cult (centre eparhiale, protoerii, mănăstiri şi schituri, parohii şi filii) dacă au avut în proprietate suprafeţe mai mari decât cele retrocedate până la intrarea în vigoare a prezentei legi, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafaţă deţinută în 1945.

VII. RETROCEDAREA TERENURILOR FORESTIERE

        Art. 24, 25, 26, 27, 28, 29, 31, 35 şi 40 din Legea nr. 1/2000 sunt modificate şi completate substanţial de către noua Lege nr. 247/2005.

        Astfel, din aceste noi reglementări rezultă următoarele :

         - Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere se face pe vechile amplasamente, pentru diferenţa dintre suprafaţa primită prin aplicarea legilor fondului funciar şi cea avută în proprietate ( deci fără limită) ;

         - Sunt introduse măsuri şi condiţii de protecţie pentru terenurile restituite foştilor proprietari pe care se află arborete, material semincer, plantaje, etc.;

         - În cazul terenurilor defrişate după 1 ianuarie 1990, fostul proprietar poate opta pentru restituirea pe vechiul amplasament;

         - Nu pot fi retrocedate pe vechile amplasamente terenurile atribuite foştilor proprietari care au titluri de proprietate eliberate legal anterior acestei legi.

         - Dacă fostul proprietar primeşte pe vechiul amplasament păduri de grupa I, trebuie să respecte destinaţia acesteia şi să permită lucrările de intervenţie necesare, sau poate opta pentru restituirea unui alt teren din apropiere.

         - Sunt prevăzute şi măsuri administrativ-organizatorice.

         Pentru persoanele prevăzute la art. 24 alin.(1) din Legea nr. 1/2000 se va emite un titlu de proprietate suplimentar. În cazul în care nu a fost emis nici un alt titlu se va emite un singur titlu pentru întreaga suprafaţă rezultată din aplicarea tuturor legilor funciare.

          Formelor asociative li se va restitui în întregime suprafaţa avută în proprietate, iar titlul de proprietate va fi însoţit de o schiţă de amplasament.

         Punerea în posesie, când terenul forestier este situat pe mai multe comune, se face de Oficiul Judeţean de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, iar când este situat pe mai multe judeţe de către Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

        Administrarea şi exploatarea terenurilor forestiere ale formelor asociative de proprietate se face în conformitate cu statutele admise de legislaţia Statului Român în perioada 1921 – 1946, în măsura în care nu contravin legislaţiei în vigoare.

Sunt prevăzute reglementări pentru procedura revenirii la formele asociative iniţiale pentru organizarea administrării şi a determinării responsabilităţilor persoanelor.

         Membrii formelor asociative aflaţi în devălmăşie sau indiviziune nu pot înstrăina propriile cote – părţi unor persoane din afara acestora.

         În cazul dizolvării formelor asociative, proprietatea indiviză a acestora va trece în proprietatea publică a consiliilor locale în raza cărora se află terenurile respective.

         Art. 29 s-a modificat şi el, în sensul că limita de 30 ha a fost înlăturată, unităţile de cult şi învăţământ şi Academia Română, putând să primească titluri de proprietate pentru întreaga suprafaţă deţinută în proprietate, în momentul deposedării.

         Diferenţa de suprafaţă neatribuită se reconstituie în forma şi structura de proprietate existentă la momentul naţionalizării terenurilor forestiere de către regimul comunist.

         Conform art. 31 din Legea nr. 1/2000 aşa cum a fost modificată şi completată de noua lege, se retrocedează  şi construcţiile de pe terenurile forestiere, dacă au făcut parte din exploataţia forestieră la data trecerii în proprietatea statului.

         Construcţiile de pe terenurile forestiere, inclusiv cele de colectare a torenţilor, drumurile forestiere, sediile de cantoane silvice, cabanele de vânătoare, pepinierele, alte amenajări silvice, inclusiv cele aflate în curs de execuţie, amplasate în suprafeţele care fac obiectul retrocedării, trec în proprietatea persoanelor fizice sau juridice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor, dacă fostul proprietar, singur sau împreună cu alte persoane fizice sau juridice, deţine o suprafaţă minim necesară pentru constituirea unui ocol silvic, cu obligaţia păstrării destinaţiei acestora, şi acceptul ca exploatarea şi întreţinerea acestora să fie efectuată de ocolul silvic ce asigură administrarea pădurii.

         Dacă nu se îndeplinesc aceste condiţii, atunci se reconstituie dreptul de proprietate pe alte amplasamente, stabilite cu acordul foştilor proprietari.

         Ocoalele silvice şi actualii deţinători răspund de paza şi protecţia vegetaţiei forestiere de pe terenurile solicitate de foştii proprietari şi după punerea în posesie până la formarea structurilor proprii de pază sau de administrare, ori până la încheierea unor contracte de administrare şi pază cu un ocol silvic.

         Statul suportă contravaloarea cheltuielilor aferente acestei activităţi.

         Pentru suprafeţele de pe care s-a exploatat masă lemnoasă în perioada dintre validarea cererilor de retrocedare şi punerea în posesie a proprietarilor, Regia Naţională a Pădurilor – ROMSILVA va acorda acestora beneficiul realizat, după deducerea cheltuielilor de exploatare şi va suporta cheltuielile de împădurire a suprafeţelor neregenerate.

         Art.IV din Titlul VI al Legii nr. 247/2005 prevede că Guvernul va modifica, în termen de 30 de zile Regulamentul aprobat prin HG nr. 1172/2001, acest lucru realizându-se deja în Şedinţa de Guvern din 4.08.2005.

         Art.V din acelaşi titlu prevede că despăgubirile acordate potrivit Legii nr. 18/1991 şi 1/2000 cu modificările aduse de prezenta lege vor urma procedura şi se vor supune dispoziţiilor privind această chestiune din Titlul VII.(acordarea de titluri de stat din fondul „Proprietatea”).

VIII. MODIFICĂRILE ADUSE LEGII NR. 169/1997

         Titlul V din Legea nr. 247/2005 modifică art. III din legea nr. 169/1997 astfel:

         - Alin.(1) precizează că nulitatea absolută poate fi invocată şi pentru actele emise cu încălcarea Legii nr. 1/2000, modificată şi completată.

         - litera „a” din acest alineat este dezvoltată, prezentând distinct 6 situaţii în care actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate pot fi lovite de nulitate absolută, după cum urmează:

         1. reconstituirea pentru persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la CAP sau la stat;

         2. reconstituirea şi constituirea în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari, solicitate de aceştia în termen legal şi libere la data solicitării;

         3. reconstituirea şi constituirea în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscrişi în CAP, sau nu au predat la stat;

         4. actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripţiuni şi inscripţiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum şi actele de înstrăinare efectuate în baza lor;

         5. actele de reconstituire şi constituire, în măsura în care s-au depăşit limitele de suprafaţă din actul de atribuire pentru construcţia de locuinţe (art. 24, alin.(1) din Legea nr. 18/1991, modificată);

         6. actele de reconstituire asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele neîndreptăţite.

         După alin.(1) se introduce un nou alineat (1¹) prin care se stipulează că actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităţilor terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată îşi suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluţionarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepţia terenurilor intrate deja în circuitul civil.

         Se modifică şi alin.(2) al Legii nr. 169/1997 în sensul că se adaugă şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor ca persoană ce poate invoca nulitatea unui act nelegal.

         După alineatul (2) se adaugă încă patru alineate noi prin care se stabileşte că:

          - nulitatea absolută va putea fi invocată şi în litigiile în curs de judecare;

         - nulitatea absolută nu operează asupra titlurilor obţinute de foştii proprietari pe alte amplasamente, dacă la intrarea în vigoare a prezentei legi şi-au găsit vechile amplasamente atribuite legal altor persoane;

         - foştii proprietari pot reveni la vechiul amplasament şi atunci când persoanele puse în posesie pe aceste terenuri renunţă în favoarea lor la titlurile de proprietate deja eliberate.

         În cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită preţul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.

IX. ALTE PREVEDERI LEGALE CONEXE INSTITUITE DE LEGEA NR. 247/2005

         Titlul VII din legea nr. 247/2005 stabileşte regimul plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv care se aplică şi pentru cazurile reglementate de Legea 18/1991 şi 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

         Astfel sunt stabilite sursele de finanţare, cuantumul şi procedura de acordare a despăgubirilor, respectiv de organizare a fondului „Proprietatea”, acordarea titlurilor de despăgubire, evaluările, măsurile anticorupţie, căile de atac etc.

         Titlul IX modifică Codul penal în sensul că alin.(2¹) al art. 44 stabileşte că: se prezumă că este legitimă apărare şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea mijloace într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare.

         Art. 220 Cod penal privind tulburarea de posesie este modificat fiind preluate prevederile art. 108 din Legea nr. 18/1991, nemodificată, având următorul cuprins: Ocuparea în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fără consimţământul acestuia sau fără aprobare prealabilă primită în condiţiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

         Dacă fapta prevăzută la alineat (1) se săvârşeşte prin violenţă sau ameninţare ori prin desfiinţarea semnelor de hotar, a reperelor de marcare, pedeapsa este închisoarea  de la 2 la 7 ani.

         Dacă fapta prevăzută la alineat (2) se săvârşeşte de două sau mai multe persoane împreună, pedeapsa este închisoare de la 3 la 15 ani.

           Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

        Titlul X abrogă Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor  stipulând alte prevederi legale, în sensul că elimină procedura de exercitare a dreptului de preempţiune pentru înstrăinarea terenurilor în extravilan şi stimulează comasarea parcelelor şi loturilor de teren pentru constituirea unor corpuri de proprietate mai mari.

        Totodată prin acest titlu se abrogă art. 9 din Legea arendării nr. 16/1994 în sensul că arendaşul nu mai poate avea drept de preempţiune în cazul vânzării - cumpărării.

        Titlul XI intitulat „Renta viageră agricolă” instituie măsuri stimulatorii pentru realizarea fermei familiale. Astfel, rentierul agricol, persoană în vârstă de peste  62 de ani care are în proprietate până la 10 ha teren, dacă vinde sau arendează terenul, primeşte de la stat o sumă de bani anuală şi pe hectar.

        Cuantumul rentei viagere agricole reprezintă echivalentul în lei a 100 Euro/an pentru fiecare ha de teren agricol înstrăinat şi echivalentul în lei a 50 Euro/an pentru fiecare hectar arendat.

         Titlul XII modifică şi completează Legea nr. 7/1996 a Cadastrului şi publicităţii imobiliare.

        Printre alte modificări se prevede înfiinţarea la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale a Birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, în subordonarea Oficiilor teritoriale judeţene (plătite de la stat).

        Practic, se urmăreşte introducerea cadastrului pe cheltuiala statului, aproprierea serviciilor de cadastru de domiciliul cetăţenilor.

         Potrivit noilor prevederi legale, primarii localităţilor au obligaţia să înştiinţeze deţinătorii imobilelor în scris, prin afişare şi prin alte mijloace de publicitate, să permită accesul specialiştilor pentru executarea lucrărilor de cadastru sau după caz, să se prezinte personal pentru a da lămuriri privitoare la imobile şi a participa la identificarea  şi marcarea limitelor acestora.

         Prin aplicarea noilor reglementări, în perioada imediat următoare ne exprimăm speranţa că vom putea finaliza ampla, anevoioasa şi îndelungata acţiune de restituire a  proprietăţilor funciare, în scopul reorganizării şi dezvoltării agriculturii româneşti, capitol important pentru integrarea ţării în Uniunea Europeană.

Jr. Mihai Elvădeanu

Subprefect

al Instituţiei Prefectului Judeţului Botoşani